La ora la care scriu, cifrele
oficiale sunt doar parțiale, însă toată lumea este de acord că vorbim despre o
victorie categorică a lui Klaus Iohannis în fața lui Victor Ponta. Să ne
înțelegem, însă, aceasta nu este o victorie a formațiunii politice ACL: politicul
l-a adus pe candidat până la 40%, poate spre 45%. Victoria, acele zece procente
cruciale, au fost aduse de oameni tineri, educați, care au deprins gustul
civismului și al activismului și, foarte important, oameni care vor păstra un
simț critic foarte acut la adresa tuturor partidelor, inclusiv PNL. Ba, poate,
mai ales la adresa PNL.
Cum au fost convinși oamenii aceștia
să iasă la vot? Cred că declicul cel mai important s-a produs atunci când s-a
articulat mișcarea Uniți Salvăm, atunci când tinerii au reușit să identifice o
cauză în care să creadă fără rezerve, au izbutit să folosească rețelele sociale
pentru a se organiza și au obținut
câteva succese notabile. Cred că atunci s-a produs prima fisură vizibilă în
prejudecata potrivit căreia politica e o lume închisă, ale cărei decizii nu pot
fi influențate și de care e bine să te ții cât mai departe, deoarece cam pute.
În acel context, Partidul
Național Liberal, a făcut un pas foarte important în întâmpinarea acestei
mișcări civice: în ciuda atitudinii ambigue a câtorva lideri și chiar a unor
gafe, partidul în întregimea sa i-a tratat pe protestatari cu respectul cuvenit
unor cetățeni și unor parteneri de dialog. Cred că, opunându-se atunci în chip
eficient unui proiect detestat de societatea civilă, PNL a cîștigat prima bilă
albă în ochii acestei noi generații pașoptiste.
Asta, spre deosebire de PSD, care
s-a încăpățânat să creadă în politica de rit vechi, care îmbrățișează hard
power și disprețuiește soft power (cam ca și Băsescu). În toată perioada de
campanie, PSD a părut că are despre votantul român o imagine foarte proastă. Au
crezut că se ia orbește după primar și după popă, că înghite fără să clipească pomana
electorală, că bagă la cap în chip mecanic cele mai abjecte mesaje despre
adversari, servite până la sațietate de câteva canale media. Mai mult decât atât, au crezut că pot hotărî cine are și cine nu are dreptul să voteze la niște alegeri.
Cam atât despre trecut și acum
două vorbe despre viitorul politic. S-a încheiat bătălia pentru viitorul Președinte
al României, începe bătălia pentru viitorul celui mai vechi și mai titrat
partid românesc. Dacă vrem să dăm o șansă marelui Partid Național Liberal,
trebuie să refuzăm capcana guvernării în următoarele 3-6 luni. După părerea
mea, trebuie decantate și asimilate niște lecții despre trecut, trebuie construite
niște structuri viabile, trebuie lăsate figurile să se cearnă înainte să ne
asumăm o sarcină foarte dificilă. Dreapta românească are nevoie de asta, și
cred că România are nevoie de o dreaptă coerentă.