Populaţia României a tot scăzut de la Revoluţie încoace. Într-o ţară cu spor demografic negativ, e o certitudine că numărul cetăţenilor care existau în 2003 pe listele electorale nu mai corespunde cu realitatea.
În condiţiile astea, decizia Curţii Constituţionale de a impune un prag de participare de 50% +1 pentru validarea Referendumului nu numai că este în neconcordanţă cu recomandările Comisiei de la Veneţia, dar este împotriva oricărui principiu democratic.
De fapt, Curtea Constituţională a decis că la Referendum, morţii au votat pentru menţinerea în funcţie a lui Traian Băsescu.
La asta, s-a adăugat şi decizia PD de a boicota alegerile, adică de a-şi îndemna susţinătorii să adopte postura mortului în păpuşoi.
Traian Băsescu susţine că are tot dreptul să se întoarcă la Cotroceni, pentru că ar fi beneficiat de votul românilor. Aşa o fi, dacă socotim ca e o ţară normală aceea în care morţii iau decizii în numele celor vii. Şi oameni vii au fost, fără tăgadă: au fost oameni care au votat DA, şi oameni care au votat NU, dar în egală măsură vii şi activi în scena politică. Şi au fost mulţi, fără dubiu: mai bine de jumătate dintre cei care sunt în viaţă şi au drept de vot.
E grav ce se întâmplă zilele acestea. E grav, pentru că atunci când cetăţeanul vede că votul lui practic nu contează, că majorităţii absolute i se poate impune punctul de vedere al minorităţii (care, pentru a pune sare pe rană, se mai şi pretinde depozitara valorilor democratice), există un risc major de pierdere completă a încrederii în instituţia votului şi în democraţia însăşi.
Conform regulilor democratice, Traian Băsescu are aceeaşi îndreptăţire de a se considera Preşedintele României ca şi Dan Diaconescu. Şi unul, şi celălalt, au pretins că voturile neexprimate sunt, de fapt, voturi în favoarea lor.