COMUNICAT DE PRESĂ

Tineretul Naţional Liberal ”în luptă cu puterea” din respect

pentru eroii Revoluţiei din 1989

În semn de respect pentru eroii Revoluţiei, tinerii liberali se întâlnesc mâine, 17 decembrie 2011, începând cu ora 17.00, la Fântâna de la Universitate pentru a aduce omagiul lor generaţiei sacrificate în 1989. Îi invităm pe toţi bucureştenii care simt la fel ca noi, să ni se alăture pentru câteva momente, într-un act de credinţă că România poate fi o ţară democratică care îşi respectă cetăţenii.

Astăzi, 16 decembrie, este ziua în care eroii noştri au început să moară pentru libertate, pentru democraţie şi pentru o pâine fără gust amar. După 22 de ani, tristeţea este cu atât mai mare, cu cât vedem că aceste idealuri sunt terfelite şi batjocorite de către cei care consideră că puterea este dreptul lor de a-i umili pe români.

Astăzi, Tineretul Naţional Liberal, nu poate accepta ca puterea coruptă să facă din banii românilor un Buget al risipei, sărăciei şi umilinţei, al cărui unic scop este finanţarea mafiei PDL-iste. Un buget în care educaţia are 2%, dar serviciile de informaţii primesc alocaţii suplimentare.

Astăzi, Tineretul Naţional Liberal nu poate accepta ca puterea coruptă să decidă cu de la sine putere comasarea alegerilor. Nu putem renunţa la organizarea de alegeri democratice, obţinute cu sânge acum 22 de ani, pentru o reducere de 20 milioane de euro – care nu înseamnă mai multe decât o telegondolă dintre cele cu care se mândreşte Elena Udrea.

Pentru acestea şi multe alte umilinţe îndurate de cetăţenii României,

Tinerii liberali vă cheamă alături de ei,
”În luptă cu puterea”

mâine, 17 decembrie 2011, ora 17.00, la fântâna de la Universitate.

T comunică – Departamentul de comunicare al TNL

Pentru orice întrebare, vă rugăm să ne contactaţi pe e-mail: tcomunica@tnl.ro

”Săptămâna tinerilor liberali la Timişoara”: 18 – 24 iulie 2011

Timişoara va fi, timp de o săptămână, capitala tineretului liberal din toată lumea. Între 18 şi 23 iulie, peste 250 de tineri lideri liberali, din 35 ţări, vor lua parte la diferite activităţi, în cadrul unei serii de evenimente de interes naţional şi internaţional.

”Săptămâna tinerilor liberali la Timişoara” debutează luni, 18 iulie 2011, la ora 9.00, La Casa Politehnicii 2 (b-dul Mihai Eminescu, nr. 11), o data cu începerea Conferinţei ”Migraţia: beneficiu pentru societate”. Acest eveniment este organizat de Federaţia Internaţională a Tinerilor Liberali (IFLRY) în colaborare cu Tineretul Liberal European (LYMEC), având ca parteneri din partea română organizaţiile Tineretul Naţional Liberal (TNL) şi Clubul Studenţilor Liberali (CSL). Conferinţa este susţinută financiar de Consiliul Europei.

Obiectivul conferinţei este identificarea unor modalităţi de armonizarea a integrării emigranţilor cu interesele membrilor din societatea gazdă. Activităţile vor dura până în data de 21 iulie 2011 şi vor include dezbateri, studii de caz şi analize ale fenomenului migraţiei din punct de vedere social şi politic.

La finalul săptămânii vor avea loc întâlnirile liderilor internaţionali ai tineretului liberal:  Comitetul Executiv IFLRY, Biroul European al LYMEC şi Biroul Tineretului Liberal din Regiunea Balcanilor.

Sâmbătă, 23 iulie, vor avea loc şedinţele Biroul Permanent al Tineretului Naţional Liberal şi Biroului Permanent al Studenţilor Liberali. Tema centrală a dezbaterilor va fi modalitatea dezastuoasă în care a fost organizată prima sesiune a examenului de bacalaureat din 2011 şi atragerea atenţiei asupra sesiunii din toamnă care riscă să dubleze dezastrul.

”Săptămâna tinerilor liberali la Timişoara” confirmă interesul liberalilor timişoreni pentru promovarea tinerilor şi continuă tradiţia iniţiată acum 3 ani potrivit căreia, în luna iulie, Timişoara este gazda unor evenimente importante ale tinerilor lideri politici.


Contact:
Claudia Benchescu, membru din partea TNL în Biroului European LYMEC,
e-mail: claudia.benchescu@gmail.com, tel: 0724.516.257

Dezastrul din Educaţie

Tineretul Naţional Liberal constată cu mâhnire că rezultatele la examenul de bacalaureat din 2011 sunt cele mai slabe din istoria noastră recentă şi consideră că acesta este un semnal care nu poate să provoace altceva decât o reală îngrijorare tuturor celor care au o minimă preocupare faţă de învăţământ.

Din păcate, remarcăm din partea Ministerului Educaţiei un aer aproape triumfalist, ca şi cum misiunea sa ar fi exclusiv aceea de a instala camere video în sălile de clasă şi de a le reţine telefoanele mobile profesorilor care participă la corectarea lucrărilor. Ministrul Funeriu şi apropiaţii săi şi-au întrebuinţat toată imaginaţia pentru organizarea unui examen în care toţi participanţii – elevi, părinţi, profesori – să fie trataţi ca nişte făptuitori şi sancţionaţi ca atare, fără să îşi dea seama că zelul acesta nu face decât să demaşte cu mai mare forţă incapacitatea lor de a crea un mediu educaţional stimulativ şi performant. Ministrul este foarte harnic acum în a culege roadele delăsării sale anterioare, când a asistat impasibil la reducerea bugetului pe Educaţie la cel mai scăzut nivel de după 1989, de numai 2,7% din PIB, sau când nu s-a arătat deloc deranjat de faptul că veniturile profesorilor au scăzut în mod real cu peste 40%. Ţinem să reamintim că rolul unui Minister al Educaţiei este acela de a produce absolvenţi, nu vinovaţi. Este acela de a crea valoare în societate, nu de a acuza lipsa de performanţă.

Actuala sesiune de bacalaureat este un dezastru, şi nu pentru că elevilor le-a fost imposibil să mai copieze, ci pentru că elevilor le-a fost imposibil să îşi mai închipuie un viitor în care educaţia să reprezinte o garanţie a succesului. Putem oare să îi condamnăm pentru aceasta, atunci când vedem, la fel ca şi ei, că profesorii sunt umiliţi în mod sistematic? Putem să le reproşăm dorinţa de succes facil atunci când personaje importante din jurul puterii actuale şi-au făcut din aceasta un adevărat brand? Putem să ne indignăm de atitudinea lor atunci când asistăm, la fel ca şi ei, la eliminarea oricăror criterii de merit în promovarea profesională şi înlocuirea lor cu un singur element – culoarea carneţelului de partid?

TNL cere ca acest eşec să nu mai fie aruncat cu uşurinţa jonglerului profesionist ba asupra elevilor, ba asupra profesorilor. Tinerii liberali cer ca sistemul să fie curăţat fără întârziere de căpuşele politice, iar în locul acestora să li se facă loc adevăratelor valori; ca finanţarea în domeniu să ajungă, în cele din urmă, la nivelul convenit de toate forţele politice prin Pactul Naţional pe Educaţie; ca demnitatea profesorilor să fie respectată de toţi factorii de decizie. Nu în cele din urmă, Tineretul Naţional Liberal le solicita lui Traian Băsescu si lui Emil Boc să renunţe la serviciile ministrului Funeriu si sa cruţe sistemul educaţiei de acest ministru incompetent. Ori, în cazul în care simpatia pe care şi-au declarat-o faţă de acesta îi îndeamnă să fie solidari până la capăt cu el, îi invităm să îşi dea demisia în bloc.

TNL ia atitudine faţă de mojicie

Bucureşti, 27 iunie 2011

Comunicat de presă

Având în vedere ultimele ”reorganizări” successive ale Romaniei în 8, 16 sau 8+2 judeţe sau regiuni  şi ”noua istorie” a României, în care unul dintre cei mai respectaţi români din toate timpurile, atât în ţara lui, cât şi peste hotare, este numit trădător, Tineretul Naţional Liberal consideră absolut necesar să facă publică atitudinea sa în faţa dezastrului în care se află astăzi România.

Noi, tinerii liberali, suntem urmaşii studenţilor care, în 8 noiembrie 1945, au declanşat cea mai mare manifestaţie anti-comunistă din România de până în 1989. Respingem cu hotărâre comportamentul actualilor conducători ai ţării. Nu înţelegem de unde atâta înverşunare de a distruge meritele trecutului românesc. În ciuda tuturor necuviinţelor acestora faţă de reperele morale ale poporului român nu ne-am descurajat în încercarea de a ne face prezentul mai bun şi nu am plecat, încă, din ţară. În afară de asta, avem vreo vină?

Cum îşi permite preşedinţele ţării să îl numească trădător pe MS Regele Mihai I al României ? Cum se face că este nevoie ca opoziţia şi intelectualii României – fie ei monarhişti sau nu – să amintească preşedintelui statura extraordinară de om de stat a MS Regele Mihai I? Cum se face că ungurii din UDMR sunt cei care temperează calculele matematice de judeţe şi voturi cu care Băsescu împarte ţara?

Cine vă dă dreptul, domnule Preşedinte, să spuneţi toate acele lucruri  nefericite, în numele nostru, al tuturor românilor? Cine vă dă dreptul să ne faceţi de ruşine în întreaga lume cu o nonşalanţă uluitoare? Faceţi nişte declaraţii halucinante, despre care unii cred că sunt premeditate. Suntem îngroziţi de perspectiva că aceştia ar putea avea dreptate.

Cuvintele jignitoare aduse la adresa MS Regele Mihai I nu fac decât să deprecieze imaginea naţiunii române în faţa cancelariilor europene, o imagine şi aşa pătată de nenumarate ori de către preşedintele Traian Băsescu şi actualul guvern.

Noi ne amintim cu smerenie de tinerii care au luptat - şi unii dintre ei au murit - pentru un viitor mai bun, pe baricadele din 1989, în cea mai amplă şi mai sângeroasă revoluţie anti-comunistă din ţările fostului bloc comunist. Suntem profund indignaţi de perseverenţa cu care conducătorii actuali ne distrug viitorul. În afară de faptul că nu v-am votat, avem vreo vină? Nu mai reuşim să numărăm de câte ori această ţară a intrat şi ieşit din criză.

În Europa, domnilor conducători, nu intrăm cu o semnătură. Eforturile guvernului liberal au fost complet spulberate de incapacitatea şi demagogia cu care guvernaţi ţara din 2009 încoace. Economia este la pământ, îngropată, nu în criza mondială ci în criza incompetenţei şi corupţiei pe care o implementaţi la toate nivelurile pe care le puteţi subjuga politic. I-aţi umilit şi i-aţi dezbinat pe români! Dar nu toţi am plecat capul!

Noi, tinerii liberali, vă somăm, domnilor conducători, ca până la alegeri să vă preocupaţi doar de a lăsa tinerilor din România o ţară unită din punct de vedere teritorial, stabilă economic şi lipsită de convulsii sociale. De restul ne vom ocupa noi, liberalii. Noi, cei care care am reuşit să construim o Românie Modernă Prosperă şi Demnă.

Tineretul Naţional Liberal
Contact: Departamentul de comunicare - Ciprian Jichici, purtător de cuvânt al TNL, e-mail: ciprian.jichici@pnl.ro, tel: 0744.780.832

USL si cearta pe regiuni

De câteva zile, subiectul de prima pagina a fost reorganizarea teritoriala, asa cum a fost propusa ea de cele doua principale forte politice din Romania. Una  dintre ele, apartinand USL, a fost prezentata in cadrul intalnirii cu aproape cinci mii de alesi locali. Cealalta a fost inaintata de Traian Basescu, intr-o conferinta de presa.

Diferentele dintre cele doua propuneri sunt cat se poate de evidente, de la structura, la esafodajul de argumente si la prezentare. Prima se dovedeste a fi rezultatul unui timp de reflectie asezata si de negociere; a doua tradeaza graba cu care a fost injghebata, intr-un cotlon al Saraiului de la Cotroceni, fara o minima consultare cu celelalte forte politice. Si aici nici macar nu e vorba de minimul dialog care trebuie avut intre Putere si Opozitie pe o tema de o asemenea importanta. Nu, presedintele nu s-a consultat nici macar cu proprii slujbasi, care in urma cu putin timp semnau un document in care se spunea clar ca Guvernul nu are in vedere nici o reimpartire teritoriala (stirea se gaseste, de exemplu, aici). Ca slugile lui Traian Basescu merita din plin sa fie umilite public de stapanul lor suveran, nu incape indoiala, dar inacceptabil este ca noi urmeaza sa fim, si nu pentru prima oara, victimele colaterale ale acestei farse cu prosti.

Ambele tabere au luat in discutie ideea regiunilor si felul cum acestea ar putea sa faciliteze dezvoltarea tarii. Dar, cum zice poetul, non idem est si duo dicunt idem. USL propune utilizarea cadrului deja existent, al euro-regiunilor, care sa slujeasca scopului fundamental al descentralizarii, intelegand prin aceasta aducerea deciziei si serviciilor mai aproape de cetateanul platitor de taxe si impozite: regiunile ar pastra buna parte din fonduri, urmand ca mai multe servicii monopolizate astazi de autoritatea centrala sa fie reformulate la nivel regional, ca se exemplu Inalta Curte de Casatie si Justitie. Pe de alta parte, Basescu propune desfiintarea judetelor, ceea ce ar duce la concentrarea tuturor serviciilor si indepartarea lor de cetatean.

Culmea insultei, intentia anuntata de Putere este de a-si adopta acest proiect prin asumarea raspunderii in fata Parlamentului, o sfidare la adresa ideii de democratie in aceasta tara.

Pozitia USL fata de proiectul prezidential a fost una de laudabila rezistenta, dar intreaga dezbatere a alunecat, probabil nu fara voia lui Basescu, intr-o disputa sterila in jurul autonomiei maghiare. In loc sa ne concentram pe ideea de aducere a administratiei cat se poate de aproape de cetateni, de orice etnie vor fi fiind ei, acum parem mai preocupati de ideea ca nu cumva niste cetateni romani – intamplator, de origine maghiara – sa primeasca acest drept. Disputa nationalista este un dialog al surzilor, in care nici una dintre parti nu se oboseste sa o asculte pe cealalta, dar gesticuleaza fervent ca sa demonstreze cata dreptate are. Este de datoria noastra sa ne pastram calmul si rationalitatea si sa nu cadem in capcana de a gandi la fel cu unii de teapa lui C.V. Tudor sau Viktor Orban.

TNL în mediul rural

  

Sâmbătă, 11 iunie 2011, a avut loc şedinţa Biroului Permanent Naţional al Tineretului Naţional Liberal. În cadrul acesteia, au fost prioritizate proiectele care se vor desfăşura în cei doi ani de mandat al acestui for, ales recent la Congresul din 7 mai 2011.

Reprezentanţii tinerilor liberali au considerat Programul ”TNL în mediul rural” una dintre cele mai importante inţiative şi au hotarât ca activităţile propuse în cadrul acestuia să înceapă neîntârziat. În acest sens, Biroul Permanent Naţional al TNL, a adoptat următoarea rezoluţie:

Rezoluţie

O nouă Românie Rurală pentru tineri

Lansat ca o nouă fumigenă destinată să mascheze impotenţa administrativă şi corupţia guvernării portocalii, proiectul de reorganizare administrativ-teritorială a României dovedeşte încă o dată incapacitatea preşedintelui Băsescu de a înţelege ce se întâmplă în România reală. Acea Românie care, în urmă cu doar câţiva ani, era ”poporul la care ne întoarcem” este acum ”o adunătură de leneşi” care nu înţelege viziunea măreţului conducător.

Grăbiţi să răspundă la semnul lansat de preşedintele ţării, guvernul şi majoritatea forţată din Parlamentul României se pregătesc să arunce ţara într-un haos administrativ şi organizatoric. Singura motivaţie pentru acest proiect este de ordin electoral, şansa lor de a rămâne la putere în 2012 fiind legată, inevitabil, de aruncarea României în haos.

Câteva sute de aleşi locali liberali, membri ai TNL, au fost prezenţi astăzi la lansarea Viziunii Uniunii Social Liberale pentru Administraţia Publică şi Dezvoltarea Regională. Tinerii liberali au avut ocazia să ia parte la prezentarea primului program coerent privind administraţia publică, bazat pe nevoile reale ale României şi ale românilor.

Noi, tinerii liberali, considerăm că unul dintre pilonii reformei administraţiei publice din România este planul de relansare şi transformare a României Rurale, în care trăiesc mai bine de jumătate dintre cetăţeni, într-un mediu atractiv pentru tineri. Credem cu tărie că revenirea tinerilor într-un mediu rural care să-i atragă şi să-i motiveze este una dintre marile şanse pe care România nu are voie să le rateze.

Fideli crezului nostru, lansăm astăzi un program naţional major denumit ”TNL în mediul rural”. Iniţiativă unică în mediul politic românesc, proiectul nostru îşi propune să abordeze într-un mod pragmatic şi realist, problemele tinerilor din mediul rural. Nesiguranţa, sărăcia şi lipsa de speranţă cu care se confruntă astăzi această importantă componentă a societăţii româneşti trebuie să dispară. Nu prin vorbe sau acţiuni visate peste noapte de un preşedinte rupt de realitate, ci prin politici publice coerente şi viabile.

În scurt timp, programul ”TNL în mediul rural”, se va concretiza într-o serie de proiecte, menite să reducă decalajul semnificativ existent în România între mediul rural şi cel urban. Suntem pregătiţi să demonstrăm că România Rurală are viitor şi că acesta poate fi aşa cum ni-l dorim.

           

Bucureşti, 11 iunie 2011

Biroul Permanent Naţional al Tineretului Naţional Liberal

Pentru detalii şi alte informaţii:

Ciprian Jichici – Purtător de cuvânt al TNL, 

e-mail: ciprian.jichici@genisoft.eu, tel. 0744.780.832;

Cornel Poteraşu – Coordonator Program "TNL în mediul rural", 

e-mail: cornelpoterasu@yahoo.com, tel. 0728.220.330.

„Apăraţi Bucureştiul!” O actiune PNL si PC

În urmă cu câteva zile, Andrei Chiliman şi Cristian Popescu Piedone, primarii Sectoarelor 1 şi 4, au lansat acţiunea „Apăraţi Bucureştiul!”. Bucureştiul trebuie, într-adevăr, să fie apărat împotriva iniţiativei lansate de PDL Bucureşti, prin vocea supremă a Elenei Udrea, de a elimina sectoarele Capitalei şi de a vărsa bugetele acestora intr-un buget mai mare, al întregului oraş, care să fie mai uşor de folosit pe criterii politice.

De ce este nocivă iniţiativa PDL-istă?

eliminarea primarului de sector ales de cetăţeni şi înlocuirea lui cu un funţionăraş numit de Primarul General înseamnă o mai proastă reprezentare a intereselor oamenilor. Oare funcţionarul va fi mai interesat de bunăstarea cetăţenilor, de care nu depinde, sau de satisfacţia primarului, la cheremul căruia se află?

eliminarea sectoarelor face să dispară cu totul unul dintre cele mai importante mecanisme ale dezvoltării, şi anume concurenţa dintre primari. Faţa Bucureştiului a început să se schimbe atunci când primarii s-au hotărât să demonstreze că ei pot să îşi administreze sectorul mai bine decât ceilalţi. Aşa s-a schimbat Sectorul I, aşa s-a înfrumuseţat Sectorul III, la fel s-a întâmplat, mai recent, şi în Sectorul IV;

centralismul excesiv, cu alură comunista, îmbrăţişat de PDL, va produce haos în oraş. Chiar şi în primăriile descentralizate, administraţia este încetinită de numărul mare de solicitări: reduceţi numărul celor abilitaţi să ia decizii de şase ori şi multiplicaţi volumul de cereri tot de şase ori. Rezultatul final al acestei ecuaţii este dezastrul administrativ şi disperarea cetăţenilor;

un singur buget, peste care să domnească un singur om, reprezintă cea mai sigură metodă de furt, şi cel mai probabil acesta este şi motivul pentru care distinsa ministresă Elena Udrea doreşte cu atâta ardoare acest lucru. Unii îşi vor aduce aminte că bună parte din averea ministresei provine dintr-o singură afacere cu Primăria Generală – parcările din Centrul Bucureştiului, administrate multă vreme de firma Dali. Fără îndoială, Udrea e sigură că din 2012 nu va mai avea acces la Bugetul de Stat şi atunci vrea să înţepe o altă conductă de bani publici, din care să se hrănească, aşteptând vremuri mai bune pentru ea şi mai rele pentru noi;

ultimul argument pe care îl voi invoca aici, mai degrabă sentimental, este acela al tradiţiei: Sectoarele sunt o instituţie care au însoţit întreaga istorie modernă a Capitalei, fiind suprimate într-o singură perioadă, şi anume pe vremea comuniştilor (şi nici măcar atunci tot timpul).

Ce putem face să oprim această iniţiativă?

Din păcate, PNL şi PC se află în Opoziţie şi, chiar dacă balanţa de putere tinde să se schimbe în defavoarea celor aflaţi acum la putere (de exemplu, în Senat deja Opoziţia are cu un vot în plus faţă de Putere, în urma trecerii unui PDL-ist la PC), nu putem fi siguri că lucrurile se vor schimba suficient de repede pentru a bloca această iniţiativă nefastă pe calea luptei parlamentare. Rămâne, atunci, o singură metodă, şi anume consultarea directă a cetăţenilor, prin procedura referendumului. Acesta s-ar putea convoca prin decizia Consiliului General, dar nu trebuie să ne facem speranţe aici, de vreme ce PDL-ul s-a aliat cu PNG-ul şi PRM-ul pentru a domina acest for decizional. Cealaltă opţiune este aceea de a apela direct la cetăţeni, fiind nevoie de semnăturile a 25% din numărul total al votanţilor pentru a convoca un referendum local.

Iată de ce v-aş ruga, dacă sunteţi de acord cu menţinerea Sectoarelor, să veniţi alături de noi. Trebuie doar să ne oferiţi detaliile prevăzute de lege în acest sens (Nume, Prenume, Domiciliu, Seria şi Numărul documentului de identitate) şi să semnaţi pe listele special alcătuite. Eu însumi vă stau la dispoziţie cu o asemenea listă.

De ce nu sunt regalist. Clarificări

În urma postării anterioare, în care explicam motivele pentru care nu rezonez cu aceia dintre prietenii mei care se declară monarhişti, am avut câteva ore de discuţii cât se poate de utile.

Am fost convins să admit, de exemplu, că regimul autoritarist al lui Carol II, nu seamănă, totuşi, cu brutalitatea dictaturilor comuniste de după el, aşa încât afirmaţia mea cum că el ar fi deschizătorul de drumuri pentru ceilalţi dictatori români ai secolului trecut este numai parţial adevărată (faptul că el a introdus un cult deşănţat al propriei personalităţi rămâne, totuşi, de nescuzat şi aruncă o umbră neplăcută asupra întregii dinastii de Hohenzollern, punând sub semnul întrebării capacitatea acesteia de a garanta, in perpetuitate, regimul democratic din ţara noastră).

Discuţiile pe care le-am avut mi-au consolidat, totuşi, convingerile anti-monarhiste, şi voi încerca să prezint mai jos motivele pentru care cred că monarhia este incompatibilă cu principiile fundamentale ale democraţiei, chiar şi atunci când nu folosim termenul cu întreaga sa încărcătură etimologică („monos” + „arkhê”, ceea ce înseamnă că puterea e concentrată în mâinile unui singur om), ci îl folosim în sensul modern, acela al monarhiei constituţionale.

După cum înţeleg eu lucrurile, democraţia este acel sistem în care absolut toţi cetăţenii sunt trataţi în mod egal de lege, bucurându-se de aceleaşi drepturi. În planul vieţii publice, aceasta înseamnă că legitimitatea politică emană de la voinţa corpului civic în ansamblul său.

Realităţile societăţii moderne, în care numărul de cetăţeni depăşeşte adesea pragul milioanelor sau al zecilor de milioane face, totuşi, imposibil idealul democraţiei directe, aşa încât sistemul cel mai apropiat de ideal este acela al democraţiei indirecte, în care cetăţeanul îşi transferă puterea politică unui reprezentant, pe care îl alege liber, în funcţie de ideologia pe care acesta o îmbrăţişează.  

Femei irakiene arată cu mândrie că au votat

Sistemul nu este lipsit de avantaje - o profesionalizare a clasei politice aduce în prim-plan oameni mai educaţi, mai bine informaţi, mai clar definiţi ideologic, în fine, mai capabili să ia decizii corecte.

Există, în acelaşi timp, primejdia ca oamenii politici să se închidă într-o castă, transformând democraţia indirecta într-o oligarhie. Iată de ce există două imperative absolute: 1. clasa politică să fie fluidă, permiţând mobilitatea socială şi 2. clasa politică să caute periodic reînvestirea cu legitimitate, prezentându-se in faţa electoratului.

Iată că tocmai în acest punct chiar şi monarhia modernă, monarhia constituţională, se desparte de principiile democraţiei. Faptul că funcţia monarhului este rezervată, prin definiţie, unui grup foarte restrâns de oameni, şi nu tuturor cetăţenilor, este nedemocratic. Mai grav, alegerea monarhului se face cu ignorarea completă a voinţei corpului civic. Singurele lucruri importante sunt apartenenţa la o anumită familie şi aparenţa normalităţii psihiatrice. Ori, cele două nu au ţinut niciodată loc de competenţă şi nici măcar de inteligenţă. Dacă mai adăugăm şi faptul că monarhul nu este reînvestit cu legitimitate în mod periodic de către electorat, ajungem - inevitabil, cred - la concluzia că monarhia este incompatibilă cu democraţia.

Până acum, am vorbit despre motivele pentru care monarhia este nelegitimă pentru cetăţenii unui stat democratic. Monarhia este, însă, nedreaptă într-o oarecare măsură şi pentru înşişi reprezentanţii dinastiei. Aceştia, indiferent de aptitudini, nivel de inteligenţă sau chiar preferinţe, sunt obligaţi să urmeze o anumită formă de educaţie, au o singură opţiune de carieră şi adesea sunt sub obligaţia de a avea o anumita religie. Dat fiind că se află sub obligaţia de a oferi un succesor, chiar şi viaţa lor privată este reglementată strict, adesea prin legi votate de Parlament. O asemenea intruziune a Statului in viaţa privată a unui cetăţean este, cel puţin din punctul meu de vedere, inacceptabilă.

Desigur ca nu mă aştept ca acesta să fie ultimul cuvânt în această discuţie, care nu arareori se poartă mai mult cu inima decât cu raţiunea. După ce voi primi replicile prietenilor mei, voi posta, probabil, şi alte argumente.

Proiectul 2012 pentru 2012

Sunt liberal pentru că am convingerea că cea mai înaltă valoare este libertatea – libertatea individului de a-şi lua soarta în propriile mâini, libertatea individului de a gândi cu propriul intelect şi de a acţiona în consecinţă, libertatea de a alege singur pe ce cale doreşte să meargă. Sunt liberal pentru că am convingerea că cea mai nobilă formă de egalitate este nu egalitarismul de aprozar al stângii, ci egalitatea de şanse, cea care lasă liber spiritul şi stimulează în egală măsură creativitatea şi responsabilitatea individului. Sunt, în fine, liberal pentru că îmi provoacă repulsie autoritarismul şi laşii care şi-l doresc numai pentru că aşa ceva i-ar scuti de efortul de a-şi asuma responsabilitatea pentru propriul destin.

Am devenit membru al Partidului Naţional Liberal în timpul campaniei pentru Alegerile Prezidenţiale din 2009, după ce am avut privilegiul să cunosc numeroşi oameni de mare anvergură morală şi intelectuală – cum ar fi cei din jurul Fundaţiei Horia Rusu (una din puţinele prezenţe autentic liberale din peisajul ONG-urilor româneşti), dar şi cei din numeroasele filiale TNL cu care m-am întâlnit pe parcursul campaniei.

Am găsit în aceştia nu numai dorinţa de a schimba România în bine, nu numai un entuziasm tineresc pentru politic, ci şi o îndârjire absolut remarcabilă de a persista pe o poziţie morală, chiar şi atunci când lupta se poartă împotriva a doi inamici teribili – pe de o parte o masivă maşinărie demagogică de manipulat şi fraudat voturi, pe de altă parte o descurajare plină de amărăciune din partea oamenilor de rând, dezamăgiţi prea des de cei ajunşi să îi reprezinte.

Am dorit să mă implic mai activ în proiectele Tineretului Naţional Liberal pentru că, sunt convins, dacă izbutim să îl doborâm pe  acest al doilea inamic, primul nu va mai putea rezista prea mult în viaţa publică românească.

Dacă avem aceleaşi valori, dacă vedem la fel viitorul şi dacă avem aceeaşi convingere că orice schimbare în bine trebuie să înceapă cu o mică investiţie de speranţă, atunci vă rog să îmi acordaţi susţinerea voastră în cadrul proiectului "2012 pentru 2012", vizitându-mi profilul. 

De ce nu sunt regalist

De curând, mai mulţi dintre amicii mei liberali s-au pronunţat public în favoarea monarhiei. Am văzut chiar şi oameni care clamau că orice liberal autentic e neapărat şi monarhist. Ei, dar să stăm un pic şi să judecăm! Sigur că mulţi liberali sunt monarhişti, dar este ataşamentul faţă de monarhie un criteriu capital pentru definirea unuia sau altuia drept „om de dreapta”, un criteriu la fel de important precum, să zicem, ataşamentul faţă de statul minimal? N-aş crede.

În primul rând, să lămurim puţin termenii. Dacă îi credem pe cuvânt pe grecii din Antichitate, există trei forme principale de guvernământ – monarhia (statul unde puterea e concentrată în mâinile unuia singur, cel mai viteaz şi mai drept), aristocraţia (puterea e exercitată de un număr mic de oameni, cei mai nobili şi mai educaţi dintre cetăţeni) şi democraţia (unde poporul, adică toţi locuitorii cu drepturi politice, decide ce trebuie făcut). Ei, dar cum grecii nu erau oameni perfecţi, nici formele lor de guvernământ nu puteau fi altfel decât imperfecte, aşa încât politologi precum Polibiu au început să remarce că formele sunt fluide, degenerând şi fiind înlocuite în timp: monarhia devenea, ca un făcut, tiranie, aristocraţia oligarhie şi democraţia anarhie.

În limbajul politic de astăzi, am păstrat, după cum se poate vedea, cu sfinţenie termenii discuţiei polibiene, dar ar fi o greşeală să ne lăsăm păcăliţi de aparenţe: etichetele au rămas, substanţa a evoluat. State care se intitulează monarhii sunt, de fapt, democraţii (cum ar fi Marea Britanie), în vreme ce sub sloganurile democraţiei populare se poate ascunde o adevărată monarhie (în sens etimologic), aşa cum se întâmplă în Coreea de Nord.
Iată, aşadar, de ce nu sunt monarhist: pentru că nu mi-e simpatic nici micuţul Kim Jong Il, nici alţii, mai mici sau mai mari de statură care se cred stăpâni peste destinul unui neam. De altfel, atunci când amicii mei liberali vorbesc despre sprijinirea monarhiei, am serioase îndoieli că le surâde situaţia din Coreea de Nord. Ei sunt, aşadar, nu monarhişti, ci regalişti. Dar acesta este un detaliu, o plezanterie de filolog. Miezul discuţiei de aici este de ce nu mă alătur colegilor mei în sprijinirea ideii regaliste.

Ce este, aşadar, în Occidentul de astăzi o „monarhie”? Pur şi simplu un stat democratic în esenţa sa, în care există totuşi o funcţie politică la care se accede nu prin votul cetăţenilor, ci prin norocul ori ghinionul de a te fi născut din anumiţi părinţi şi respectând anumite reguli. Faptul că legitimitatea unui şef de stat nu este fundamentată pe voinţa corpului civic nu mi se pare a fi în termeni tocmai amicali cu democraţia. Mi se pare, mai mult, că un şef de stat care nu este nici în teorie nici în practică supus unei validări periodice din partea poporului nu are cum să vorbească în numele acelui popor.

Ce se întâmplă atunci cu casa de Windsor? Nu şi-a dovedit ea ataşamentul faţă de poporul pe care îl conduce? Nu se simt britanicii reprezentaţi de Regina care îi priveşte blajin de pe toate bancnotele şi timbrele? Şi, trecând discuţia pe piciorul nostru de plai, nu şi-a dovedit casa de Hohenzollern ataşamentul faţă de români? Nu am fi oare noi bine reprezentaţi de Regele Mihai?

Chiar dacă întrebările sunt în oglindă, răspunsurile nu pot fi, pentru că, frizând truismul, nici Casa de Windsor nu seamănă cu Casa de Hohenzollern, nici britanicii cu românii.

În primul rând, Elisabeta a II-a nu prea reprezintă la modul practic poporul britanic. Funcţiile ei sunt ceremoniale şi, mai mult decât atât, regina nici măcar nu are dreptul să exprime opinii pe teme de politică internă sau externă. Ori, dacă tot avem un şef de stat, ar fi cazul să se şi ocupe şi de altceva decât de patronat ONG-uri, tăiat panglici, asistat la curse de cai şi pronunţat câteva vorbe de dat la televizor de Anul Nou.
În al doilea rând, britanicii au făcut ceva ce noi nu prea am avut deprinderea să facem – s-au luptat pentru drepturile lor civice şi politice de secole bune şi chiar şi-au decapitat un rege care a îndrăznit să abuzeze de prerogativele sale. Noi am fost de părere că Ştefan, cel „degrabă vărsătoriu de sânge”, care avea bunul obicei să îi decapiteze pe toţi cei bănuiţi că nu prea sunt de acord cu el e numai bun de făcut sfânt. Şi probabil de imitat.

În al treilea rând, chiar dacă se invocă faptul că democraţia românească a mijit sub auspiciile casei de Hohenzollern şi că Regele Mihai, actualul ei reprezentant este un personaj eminamente benign – şi sunt de acord cu ambele idei – asta nu înseamnă că democraţia românească a prosperat mereu sub această dinastie. Să ne gândim numai la Carol II, cel care a fost fondatorul seriei de dictaturi care au mânjit istoria secolului XX în România. Cred că nu întâmplător primul rege cu adevărat român a fost şi cel mai prost reprezentant al dinastiei. Cine poate spera oare că pe viitor, în ipoteza că am aduce înapoi Casa Regală, regii ar fi nemţi, şi nu români?

Aşadar, nu privesc regalismul ca un principiu viabil astăzi în primul rând pentru că reprezintă o suspendare a democraţiei într-un domeniu foarte important şi în al doilea rând pentru că dinastia Hohenzollernilor nu îmi oferă suficiente garanţii istorice că ar fi un garant neabătut al libertăţilor mele ca cetăţean.

La alegeri, românii trebuie să aibă posibilitatea de a alege

Subiectul momentului este, pe bună dreptate, cel al coagulării Opoziţiei pentru a izbuti, măcar acum, să înlăture lipitorile portocalii de pe corpul din ce în ce mai slăbit al statului român.

Se disting aici două acţiuni politice întreprinse de PNL: alianţa conventă astăzi cu PC şi cea aflată încă în pregătire cu PSD. Scopurile acestor iniţiative sunt suficient de clar definite: în primul rând este necesar să se dea mai multă coerenţă tuturor forţelor care se opun viziunii totalitare a lui Traian Băsescu şi clientelare a ciracilor acestuia; în al doilea rând, se impune  revigorarea economiei şi a intituţiilor statului după ce îi vor fi înfrânt pe portocalii, fie pe calea luptei parlamentare, fie cel mai târziu cu ocazia alegerilor.

Pentru primul obiectiv coerenţa ideologică este suficient de mare (în definitiv, este vorba de o coaliţie între toate forţele care au îmbrăţişat respectul pentru valorile democraţiei, indiferent de faptul ca unele au facut asta încă de la formare, iar altele ceva mai recent). Pe de altă parte, pentru cel de-al doilea scop efortul de armonizare a poziţiilor se anunţă a fi major. Chiar şi aşa, liderii Opoziţiei se arată optimişti.

Ajungem, însă, la chestiunea foarte balcanică a împărţirii funcţiilor, şi în primă instanţă a locurilor considerate eligibile pe listele electorale. S-a evocat ideea ca Opoziţia să se prezinte la alegerile locale şi parlamentare cu liste comune. Raţiunea ar fi că, în felul acesta, se arată în faţa electoratului un front comun, o voinţă politică fermă de a se opune puterii portocalii, dar şi că o astfel de polarizare a votului ar maximiza şansele candidatului Opoziţiei de a obţine victoria în alegeri.

Este, totuşi, aici o capcană deosebit de periculoasă. Aritmetica electorală nu seamănă deloc cu cea pe care am învăţat-o cu toţii la şcoala primară. Listele comune înseamnă că în multe secţii de votare alegătorul liberal va intra în cabina de vot şi se va vedea pus în faţa alegerii între doi oameni care nu îl reprezintă. Mulţi îşi vor călca pe inimă, sigur, aşa cum au avut maturitatea să o facă în Turul II al prezidenţialelor din 2009, dar destui se vor simţi revoltati şi vor refuza, pur si simplu, să voteze. Ori, o demobilizare a electoratului Opoziţiei este cel putin la fel de primejdioasă ca şi fragmentarea acestuia.

Chiar mai periculos este că electoratului i se răpeşte un drept fundamental, acela al alegerii. a

Sursa

Alegătorii liberali au tot dreptul să fie reprezentaţi de unul de-ai lor, dacă reprezintă majoritatea într-un colegiu şi acelasi lucru este valabil pentru alegătorii social-democraţi. Cine va administra pe viitor comunităţile locale sau care va fi componenţa viitorului Parlament sunt chestiuni care trebuie decise prin vot, nu prin algoritmi de Coaliţie.

La alegeri, politicienii sunt obligaţi să le dea românilor dreptul de a alege.

Dacă Parlamentul care va trebui să participe activ, alături de Executiv, la reconstrucţia României după calamitatea băsesciană nu va reprezenta fidel dorinţele electoratului, se va afla într-o criză de legitimitate, nu foarte diferită de cea în care se află acum, când a apărut prin mită şi şantaj o nouă formaţiune politică, nevalidată prin vot.