Quousque tandem abutere, Anastase, patientia nostra?

C. Maccari - Cicero îl acuză pe Catilina, frescă, 1889

În anul 63, după ce alegerile pentru funcţia de consul fuseseră câştigate de Cicero, un roman de vaza, pe numele sau L. Sergius Catilina, a decis că tot procesul acesta prin care cetăţenii îşi exprimă sprijinul pentru un om ori o lege printr-un proces numit vot nu are cum sa fie legitim, de vreme ce până în acel moment nu prea îi servise lui interesele. De la gând până la faptă nu a fost cale lungă, aşa încât în scurtă vreme Catilina devenise liderul unei conspiraţii împotriva statului roman. Din nefericire pentru el, nici conspiratorii romani nu mai erau ce fuseseră, aşa încât unul dintre ei s-a dus la Cicero, consulul în funcţie, cu o listă pe care se aflau numele tuturor colegilor lui. A doua zi, Catilina era întâmpinat de consul la şedinţa Senatului cu celebra fraza "Până când vei mai abuza de răbdarea noastră, Catilina?", urmată de unul dintre cele mai înflăcărate discursuri din istoria retoricii latine. La capătul acesteia, complotul lui Catilina era dezmembrat, iar Catilina însuşi un om zdrobit.

Sursa

Zilele trecute, cea aflata spre nefericirea noastră pe scaunul  rezervat Preşedintelui Camerei Deputaţilor a făcut proba unei  neobrăzări demne de anti-eroul istorioarei de mai sus. A pretins Doamna Anastase că Legea Educaţiei, a cărei adoptare prin asumarea răspunderii de către Guvern fost declarata neconstituţională, este de fapt adoptată pentru că în Parlament nu s-a mai depus o moţiune de cenzură. Această flagrantă încălcare a principiului democratic al supremaţiei legii în faţa intereselor personale, chiar dacă va rămâne la nivelul declaraţiilor, nu poate să nu ne dea fiori. Ca şi Catilina odinioară, această duşmană neîmpăcată a legii ar trebui sa se lovească de intransigenţa neabătută a celor care cred în statul de drept. Ca şi Catilina odinioară, ar trebui sa îşi dea seama că locul ei nu este printre oamenii din cetate şi că ar trebui sa plece.

Şi ar mai trebui Doamna Anastase să afle ceva. Atunci când s-a ridicat împotriva statului, Catilina şi-a semnat propria condamnare la moarte. Părăsind Roma cu stigmatul etichetei de „duşman”, a încercat să urmărească himera puterii până la capăt. Capătul acesta se afla pe un câmp de luptă din Etruria.

Sigur că nu îi putem pretinde Doamnei Anastase înţelepciunea de a învăţa dintr-o lecţie oferită de istorie, sigur că nu îi putem pretinde să înţeleagă faptul că face foarte mult rău statului de drept şi celor pe banii cărora stă în Parlament. Poate, cu un licăr de raţionalitate, va înţelege totuşi că prin acţiunile ei bezmetice îşi anulează orice viitor politic.Nu vă grăbiţi să ajungeţi în Etruria, Doamnă Anastase!