USL si cearta pe regiuni

De câteva zile, subiectul de prima pagina a fost reorganizarea teritoriala, asa cum a fost propusa ea de cele doua principale forte politice din Romania. Una  dintre ele, apartinand USL, a fost prezentata in cadrul intalnirii cu aproape cinci mii de alesi locali. Cealalta a fost inaintata de Traian Basescu, intr-o conferinta de presa.

Diferentele dintre cele doua propuneri sunt cat se poate de evidente, de la structura, la esafodajul de argumente si la prezentare. Prima se dovedeste a fi rezultatul unui timp de reflectie asezata si de negociere; a doua tradeaza graba cu care a fost injghebata, intr-un cotlon al Saraiului de la Cotroceni, fara o minima consultare cu celelalte forte politice. Si aici nici macar nu e vorba de minimul dialog care trebuie avut intre Putere si Opozitie pe o tema de o asemenea importanta. Nu, presedintele nu s-a consultat nici macar cu proprii slujbasi, care in urma cu putin timp semnau un document in care se spunea clar ca Guvernul nu are in vedere nici o reimpartire teritoriala (stirea se gaseste, de exemplu, aici). Ca slugile lui Traian Basescu merita din plin sa fie umilite public de stapanul lor suveran, nu incape indoiala, dar inacceptabil este ca noi urmeaza sa fim, si nu pentru prima oara, victimele colaterale ale acestei farse cu prosti.

Ambele tabere au luat in discutie ideea regiunilor si felul cum acestea ar putea sa faciliteze dezvoltarea tarii. Dar, cum zice poetul, non idem est si duo dicunt idem. USL propune utilizarea cadrului deja existent, al euro-regiunilor, care sa slujeasca scopului fundamental al descentralizarii, intelegand prin aceasta aducerea deciziei si serviciilor mai aproape de cetateanul platitor de taxe si impozite: regiunile ar pastra buna parte din fonduri, urmand ca mai multe servicii monopolizate astazi de autoritatea centrala sa fie reformulate la nivel regional, ca se exemplu Inalta Curte de Casatie si Justitie. Pe de alta parte, Basescu propune desfiintarea judetelor, ceea ce ar duce la concentrarea tuturor serviciilor si indepartarea lor de cetatean.

Culmea insultei, intentia anuntata de Putere este de a-si adopta acest proiect prin asumarea raspunderii in fata Parlamentului, o sfidare la adresa ideii de democratie in aceasta tara.

Pozitia USL fata de proiectul prezidential a fost una de laudabila rezistenta, dar intreaga dezbatere a alunecat, probabil nu fara voia lui Basescu, intr-o disputa sterila in jurul autonomiei maghiare. In loc sa ne concentram pe ideea de aducere a administratiei cat se poate de aproape de cetateni, de orice etnie vor fi fiind ei, acum parem mai preocupati de ideea ca nu cumva niste cetateni romani – intamplator, de origine maghiara – sa primeasca acest drept. Disputa nationalista este un dialog al surzilor, in care nici una dintre parti nu se oboseste sa o asculte pe cealalta, dar gesticuleaza fervent ca sa demonstreze cata dreptate are. Este de datoria noastra sa ne pastram calmul si rationalitatea si sa nu cadem in capcana de a gandi la fel cu unii de teapa lui C.V. Tudor sau Viktor Orban.