De ce iesirea PNL de la guvernare era singura optiune rationala

Să ne înțelegem – în conferința de presă din seara aceasta, Crin Antonescu nu a rupt USL-ul. Nu a făcut decât să constate o evidență și să ia deciziile care decurg de aici.

De fapt, principiile care au dat substanță USL-ului au fost încălcate de multă vreme de PSD. Să le luăm pe rând:

*  Lupta împotriva lui Traian Băsescu. Imediat după anunțarea scorului USL în alegeri, care permitea formarea fără nici o emoție a guvernului, premierul desemnat Victor Ponta anunța că vrea să îi coopteze și pe cei din UDMR, cei care se făcuseră până atunci zid întru apărarea guvernelor lui Băsescu. Dacă UDMR-ul nu a intrat atunci la guvernare, a fost datorită poziției ferme a liberalilor.

* Lupta pentru independența justiției. Printre primele lucruri făcute de premierul Victor Ponta s-a numărat pactul de coabitare cu Traian Băsescu (semnat împotriva sfaturilor lui Crin Antonescu). Ca o consecință directă a acestui pact, Ponta și Băsescu au făcut o înțelegere pentru numirea procurorilor șefi. Ponta a îmbrățișat-o pe Codruța Kovesi, dându-i certificat de bună purtare și forțând demisia Monei Pivniceru. Justiția a pierdut atunci un ministru cu adevărat independent și care putea da un orizont de speranță că vom avea și noi, la un moment dat, un sistem judiciar european.

* Echilibru pe eșichierul politic, prin eliminarea tendințelor unui partid de a acapara întreaga putere. USL-ul s-a constituit pentru a lupta împotriva tendințelor lui Băsescu de a face din PDL un partid stat. Din păcate, PSD-ul s-a decis destul de repede că dorește toată puterea în stat și nu a întârziat să îi șicaneze pe liberali. Încă de anul trecut, lideri pesediști cu greutate evocau fără nici un pic de rușine faptul că PSD-ul, în calitate de mare partid, ar trebui să aibă propriul candidat la președinție, iar televiziunea lor de buzunar, RTV, a lansat atacuri furibunde la adresa lui Antonescu.

* Onestitate în relația cu partenerii de coaliție. Punctul 9.8 al Protocolului USL spune limpede: „Cele două părți nu vor accepta sau iniția participarea separată în alte alianțe electorale”. În urmă cu două săptămâni, în vreme ce refuza fără nici un motiv numirea lui Iohannis ca vicepremier, Ponta își punea semnătura pe actul constitutiv al unei alianțe electorale, USD.

Așadar, pe scurt – Ponta și PSD-ul visează puterea absolută în stat și au fost foarte deranjați când PNL-ul li s-a împotrivit în câteva ocazii cruciale, cum ar fi proiectul Roșia Montană sau legea amnistiei. Au încălcat în repetate rânduri litera și spiritul înțelegerii cu PNL, convinși fiind că monopolul aproape complet pe care îl au asupra presei le va acoperi urmele. Din toate aceste motive, PNL nu avea altă alegere demnă decât aceea pe care a făcut-o, și anume să iasă de la guvernare.

Liderii tinerilor liberali dezbat politici europene

Astăzi, 28 septembrie 2012, începe la Braşov conferinţa "Academia Europeană", organizată în baza unui parteneriat între organizaţiile de tineret ale partidelor parlamentare şi Centrul Român de Politici Europene.

Participarea tinerilor liberali la "Academia Europeană" face parte din seria evenimentelor dedicate aprofundării mecanismelor de funcţionare a instituţiilor europene şi de armonizare a acestora cu instituţiile naţionale, în care s-a înscris şi Şcoala TNL, organizată la Bruxelles în urmă cu o săptămână.

La conferinţă participă tineri liberali din toate zonele ţării care au funcţii în administraţia publică, locală ori centrală, sau sunt candidaţi la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012. Florin-Alexandru ALEXE, preşedintele TNL a declarat: "Există foarte multe oportunităţi de care românii, în calitate de cetăţeni europeni, pot beneficia. De aceea, este foarte important ca tinerii liberali, în special cei care au poziţii în administraţia locală şi centrală sau în legislativ să cunoască în profunzime modul în care România se poate dezvolta din punct de vedere instituţional în relaţie cu Uniunea Europeană".

Evenimentul va fi deschis de Cristian Ghinea, Directorul Centrului Român pentru Politici Europene. Acesta va fi urmat la pupitrul vorbitorilor de  Răzvan Nicolescu, vice-preşedinte al Agenţiei Europene de Reglementare în Energie. Christian Egenhofer, Cercetător senior la Centrul Pentru Studii Politice din Bruxelles va susţine o sesiune despre Piaţa Unică Europeană.

Conferinţa beneficia de participarea invitaţilor speciali Daniel Chiţoiu - Ministrul Economiei, Adina Vălean şi Cristian Buşoi – Europarlamentari din partea PNL.



T comunică – Departamentul de comunicare al TNL

Morţii lui Băsescu

Populaţia României a tot scăzut de la Revoluţie încoace. Într-o ţară cu spor demografic negativ, e o certitudine că numărul cetăţenilor care existau în 2003 pe listele electorale nu mai corespunde cu realitatea.

În condiţiile astea, decizia Curţii Constituţionale de a impune un prag de participare de 50% +1 pentru validarea Referendumului nu numai că este în neconcordanţă cu recomandările Comisiei de la Veneţia, dar este împotriva oricărui principiu democratic.

De fapt, Curtea Constituţională a decis că la Referendum, morţii au votat pentru menţinerea în funcţie a lui Traian Băsescu.

La asta, s-a adăugat şi decizia PD de a boicota alegerile, adică de a-şi îndemna susţinătorii să adopte postura mortului în păpuşoi.

Traian Băsescu susţine că are tot dreptul să se întoarcă la Cotroceni, pentru că ar fi beneficiat de votul românilor. Aşa o fi, dacă socotim ca e o ţară normală aceea în care morţii iau decizii în numele celor vii. Şi oameni vii au fost, fără tăgadă: au fost oameni care au votat DA, şi oameni care au votat NU, dar în egală măsură vii şi activi în scena politică. Şi au fost mulţi, fără dubiu: mai bine de jumătate dintre cei care sunt în viaţă şi au drept de vot.

E grav ce se întâmplă zilele acestea. E grav, pentru că atunci când cetăţeanul vede că votul lui practic nu contează, că majorităţii absolute i se poate impune punctul de vedere al minorităţii (care, pentru a pune sare pe rană, se mai şi pretinde depozitara valorilor democratice), există un risc major de pierdere completă a încrederii în instituţia votului şi în democraţia însăşi.




Conform regulilor democratice, Traian Băsescu are aceeaşi îndreptăţire de a se considera Preşedintele României ca şi Dan Diaconescu. Şi unul, şi celălalt, au pretins că voturile neexprimate sunt, de fapt, voturi în favoarea lor.

De ce protestăm

 Joi, 19 ianuarie, va avea loc un important miting în Capitală, organizat de PNL în semn de solidaritate cu cetăţenii care protestează deja de câteva zile în Piaţa Universităţii.

Voi participa şi la mitingul de la Arcul de Triumf, aşa cum am participat şi la protestele spontane de la Universitate. Am ieşit şi voi mai ieşi în stradă înfruntând frigul pentru a nu ajunge peste câţiva ani să fiu aruncat în stradă, înfruntând frica. Mi-e de-ajuns să ştiu din povestirile lui Dinu Zamfirescu sau Radu Câmpeanu ce înseamnă să te temi de un stat monstruos, mi-e de-ajuns să îmi amintesc cum trăiau mereu cuprinşi de teamă bunicii şi părinţii mei, convinşi fiind că sunt înconjuraţi de agenţi ai represiunii comuniste, fie că erau vecini, colegi sau pur şi simplu alţi oameni care aşteptau cuminţi la coadă să ia o porţie de oase de pui. De-ajuns!

Dacă mai sunt oameni care cred că aşa ceva nu este cu putinţă, să ne uităm la ce s-a întâmplat în România.

Un preşedinte care nu are prin Constituţie drept de iniţiativă legislativă încearcă să impună o lege. Tot el, când s-a lovit de opoziţia unui profesionist respectat, doctorul Raed Arafat, a dat ordin să fie retrasă din dezbaterea publică. E posibilă o asemenea aberaţie neconstituţională într-un stat al Uniunii Europene? Iată că da.

Un guvern care are în spate o majoritate parlamentară bazată pe fraudă, trădare şi corupţie vede că nu are nici o şansă să câştige alegerile pe căi licite şi atunci decide să prelungească abuziv mandatul reprezentanţilor săi în administraţia locală, amânând până în noiembrie alegerile care ar fi trebuit să aibă loc în vară. Curtea Constituţională, chemată să îşi exercite rolul de pavăză a democraţiei, se codeşte să dea un verdict, amânând deja de două ori decizia. E posibil ca unii care se dau drept anti-comunişti să recurgă la asemenea mijloace anti-democratice? Iată că da.

Iar când oamenii ies în stradă să îşi strige nemulţumirea, câteva figuri proeminente din actuala putere îi numesc „viermi”, „ciumpalaci”, „penibili”, „retrograzi”. E posibil să existe o asemenea mentalitate de satrapi într-un stat european în secolul XXI? Iată că da.

Puterea actuală, la fel ca oricare altă formă de putere, vrea să devină absolută şi nu se va opri decât atunci când se va izbi de o putere mai mare. Această putere şi mai mare nu poate fi decât statul de drept, apărat feroce de cetăţenii care nu vor să îşi piardă demnitatea. Este esenţial, aşadar, să protestăm şi să protestăm acum. Este esenţial să protestăm câtă vreme suntem cetăţeni, apăraţi de legi, şi nu simpli locuitori într-un stat care nu ne mai aparţine.