Vestea a venit
ieri, ca o surpriză pentru foarte mulți, și a adus confirmarea că zvonurile
care circulau de ceva vreme erau întemeiate.
S-a invocat deja
faptul că liberalii români erau cei mai apropiați de dreapta dintre toți membrii
ALDE. Am putut vedea pe viu acest lucru, de exemplu, atunci când am participat
la conferința Liberal-Democraților din Scoția, unde mare parte dintre rezoluțiile
adoptate i-ar fi surprins chiar și pe socialiștii noștri. Totuși, atunci când
vorbim despre ideologia partidului european în ansambul său, așa cum a fost
prezentată în programul politic adoptat la cel mai recent congres de la Londra,
ea mi se pare mult mai apropiată de ideile pe care le susținem noi în România,
sau cel puțin de ideile pe care le am eu personal despre liberalism –
proprietate privată, competiție liberă, apărarea individului împotriva abuzurilor
statului, fiscalitate redusă, accent pus pe încurajarea IMM-urilor și nu a
marilor corporații și așa mai departe. În domeniul libertăților individuale,
ALDE este progresist, militând activ pentru drepturile minorităților sexuale,
de exemplu, un lucru care probabil îi nemulțumește pe mulți dintre liberalii
români, dar care mi se pare elementar pentru o societate liberă, în care
indivizii să își poată urma preferințele și înclinațiile fără îngrădiri absurde
din partea autorităților sau a altor indivizi, prea dornici de a-și băga nasul
unde nu le fierbe oala.
Există, fără
îndoială, avantaje nete pentru PNL din momentul când se alătură celui mai influent
partid european. Europarlamentarii noștri vor putea deveni mult mai ușor
raportori pe proiecte majore și vor avea o poziție de negociere mult mai
puternică decât dacă ar fi rămas într-un partid liberal care se întoarce după alegeri
cu doar 60 de europarlamentari față de cei 8 pe care îi avea în legislatura
trecută. Și în politica internă, sprijinul internațional ar putea fi mult mai
inteligent folosit. Dacă liberalii ar fi fost membri PPE din 2003, putem doar să
ne închipuim care ar fi fost, de exemplu, rezultatul referendumului din 2012...
Este, de
asemenea, o declarație destul de puternică de intransigență în fața PSD: în
plan european, ALDE a fost de multe ori în alianță cu socialiștii, iar trecerea
la populari echivalează cu o ardere a corăbiilor, o angajare deplină în
conflictul cu socialiștii.
Rămân, totuși, chiar
și în fața acestor argumente, cu un gust amar. O asemenea decizie nu se ia pe
sub masă. O asemenea decizie nu se ia fără discuții deschise, atât cu ALDE cât
și cu PPE. Îmi dau seama că apropiata nominalizare a președintelui Comisiei ne
dă pârghii de negociere pe care le-am pierde altfel, dar rămân la ideea că
afilierea la o familie politică europeană trebuie pusă în discuție la un
Congres, și nu luată în biroul unui președinte de partid. În plus, nu mi-aș
dori vreodată să îi văd pe europarlamentarii noștri ridicându-se în picioare să
îl aplaude pe un Viktor Orban, doar în numele unei solidarități de partid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu